Cătălin Vulcănescu, drumul de la tânărul plin de speranțe, la polițistul care și-a propus schimbarea de mentalități: „Dacă aș deveni delăsător, aș părăsi sistemul.”

Scris de
Adriana Draghici
08/03/21 - 01:03

Astăzi, am stat de vorbă cu șeful Serviciului Rutier Mehedinți, un tânăr care, de aproape un an conduce acest serviciu și care își propune să schimbe, pe cât posibil, obiceiurile dăunătoare ale polițistului și ale structurii pe care o reprezintă. Cătălin Vulcănescu, căci despre el este vorba, are 32 de ani și este cel mai tânăr șef al unui serviciu rutier din țară. În urmă cu câteva zile, în timp ce participam la un eveniment, mi-a atras atenția un aspect pe care nu îl întâlnim prea des într-o structură a poliției. Tânărul șef al Serviciului, însoțit de unul dintre cei mai experimentați ofițeri ai structurii, se aflau pe teren, pentru identificarea unui conducător auto, care a fugit la de locul unui accident. Pentru a-l găsi pe autorul faptei, cei doi rutieriști s-au deplasat până în vama Calafat, acolo unde șoferul vinovat intenționa să părăsească țara. În timp ce cei doi polițiști căutau dovezi și vinovatul, la zeci de km distanță, câțiva agenți de la Rutieră se aflau la bază, la sediul IPJ. Spun acest aspect, pentru că, mai rar, îți este dat să vezi șefii la munca de jos, iar pe cei mai mici în grad, așteptând rezolvarea de la cei dintâi. Iar această situație nu este singulară, căci a mai avut loc și cu alte ocazii.

Image

Începutul și opțiunea pentru cariera în Poliție

Am un unchi, care a fost polițist. Pot spune că el este modelul meu în viață, în activitatea mea profesională. Pe la sfârșitul clasei a XII-a (cam târziu, ar spune unii, dar eu nu sunt de aceeași părere, dovadă că am trecut admiterea cu brio), m-am hotărât să dau examenul la Academia de Poliție. În luna martie, din clasa a XII-a m-am apucat de învățat, după care a venit și vremea să susțin examenul de admitere la Academia de Poliție. M-am bucurat foarte tare de acest moment, iar de acolo, practic, începe aventura. Eu eram venit din provincie, iar asta a fost și o provocare. Învățasem mult pentru examen, iar acum trebuia, din nou, să o iau de la capăt la academie. În anul al doilea, a trebuit să ne alegem profilul pe care să îl urmăm. Eu am optat pentru Ordine și Siguranță Publică, iar în toții anii de academie, am mers pe acest profil. Am avut multe de învățat. Au fost câțiva profesori care, într-adevăr, au activat ca polițiști și, pornind de la acest considerent, au devenit un model pentru noi, studenții. Am avut un profesor, care a avut meritul de a ajunge cel mai tânăr chestor din istoria României, iar de la un astfel de om ai ce învăța. După anii de academie, a venit și absolvirea – mult așteptata absolvire., ne povestește șeful Serviciului Rutier.

Image

Venirea la IPJ Mehedinți

În 2010, am fost repartizat la Inspectoratul Județean de Poliție Mehedinți, în cadrul Biroului de Ordine Publică al Poliției municipiului Drobeta Turnu-Severin. Acesta a fost momentul în care mi-am început, practic, activitatea de polițist. A fost o perioadă dificilă, dar mi-a prins foarte bine. Aveam, la vremea aceea, un șef foarte ordonat. În primele zile, m-a pus să fac arhivă, cerință pe care, pe atunci, am considerat-o anormală. Asta m-a determinat să am, la început, și o oarecare reticență față de el. Eu venisem ofițer din Academia de Poliție și mă gândeam că nu este normal să mi se ceară să fac eu arhivă. De abia mai târziu, am înțeles că mi-a cerut acest lucru, pentru că, eu arhivând documente, am putut să văd toate documentele care s-au făcut în cadrul biroului. Știam, în felul acesta, ce se întâmplase de-a lungul timpului și știam unde să găsesc fiecare document. Lucrul acesta mi-a rămas întipărit în minte. Astfel, de la primul meu șef, am învățat să fiu ordonat. După stagiatura de un an, când am terminat tutela, am fost mutat la Serviciul Rutier din cadrul IPJ Mehedinți. Asta se întâmpla în 2011. Gândul meu nu era, însă, atunci, să lucrez la Polița Rutieră, ci să ajung la Crimă Organizată sau la Grupări Organizate. Tocmai de aceea, am și urmat cursurile unui master la Academia de Poliție, pe linie de combatere a traficului de droguri., își amintește Cătălin Vulcănescu.

Image

Poliția Rutieră și provocările structurii

Venind la Poliția Rutieră, m-am confruntat cu o altă aventură, o adevărată provocare pentru mine. În prima săptămână în care am ajuns la rutieră, am fost trimis la accident. Mi-am dat seama că trebuie să studiez și să cercetez, pentru că erau multe de învățat pe tematica accidentelor. Eu veneam din altă structură, iar la circulație era diferit. La accidente, trebuia să acționezi rapid, cu anumite măsuri ce trebuie luate pe moment. Așa că am pus mâna și am învățat. Învățând, a început să îmi placă foarte mult activitatea de polițist la rutieră. După câțiva ani petrecuți la Poliția Rutieră, în sfârșit, s-a ivit oportunitatea de a mi se îndeplini visul: să mă mut la Grupări Organizate, la Judiciar și chiar la Crimă Organizată. Decizia, pe care am luat-o, m-a surprins chiar și pe mine. Când am fost întrebat dacă vreau să mă mut acolo, am spus că nu. Totul: deoarece începuse să îmi placă activitatea de la Poliția Rutieră și mi-am propus să învăț cât mai multe pe acest domeniu, să mă specializez și să avansez pe această linie.”, spune, cu optimism, tânărul polițist.

Image

Secția de Poliție Șimian: momentul în care tânărul polițist a învățat că această profesie nu presupune doar ceea ce învățase la cursurile de la Academie, ci înseamnă lucrul efectiv cu omul și cunoașterea tuturor problemelor cu care cetățeanul se confruntă.

În 2016, am fost împuternicit șef de secție la Secția de Poliție Rurală Șimian. Nu credeam că o să ajung vreodată să spun sau să gândesc asta, însă, acum, sunt de părere că aceea a fost cea mai bună decizie, pe care am luat-o în cariera mea de polițist. Visasem să ajung, într-adevăr, la Crimă Organizată sau la Judiciar, am venit, apoi, la Rutieră (Rutiera va rămâne, întotdeauna, sufletul meu), însă la Secția de Poliție Rurală Șimian (unde am stat în perioada 2011 și până în luna aprilie a anului anul trecut, când am fost împuternicit șef al Serviciului Rutier Mehedinți), mi-am dezvoltat și capacitatea managerială, confruntându-mă, în același timp, cu fel de fel de situații. La rutieră, ai parte de cazuri doar pe rutieră, însă la o secție de poliție, te lovești de probleme pe toate liniile de muncă. Când am terminat Academia de Poliție, nu mi-am propus să ajung șef undeva, obiectivul meu a fost acela ca, oriunde aș ajunge, să îmi desfășor cât mai bine activitatea, să învăț și să mă dezvolt profesional. Mai este și un alt aspect deloc de neglijat: la Secția de Poliție Șimian, am format un colectiv cu care puteam să lucrez, un colectiv, care la care am ținut și țin în continuare. Când am plecat, mi-a părut rău, însă, Serviciul Rutier este un pas important în cariera mea. La secția Șimian, m-am confruntat cu fel de fel de situații. Vă dau doar un exemplu: un grup de persoane de etnie rromă a venit dintr-o localitatea din județul Dolj și a sechestrat o persoană din comuna Gogoșu, intrând peste acea familie, în casă, în toiul nopții, cu arme și săbii. Au luat persoana respectivă și au dus-o în Craiova. A trebuit să mă duc personal la fața locului, să coordonez toată activitatea, alături de polițiștii mei. Era ceva nou pentru mine, pentru că nu făcusem așa ceva până atunci, dar am coordonat acea activitatea, care a ieșit bine. Am dus persoana, care fusese lipsită de libertate, cu bine acasă. Au fost multe alte spețe, care m-au ajutat să mă dezvolt. Este vorba inclusiv de ceea ce numim noi muncă de jos. Din punctul meu de vedere, toți ofițerii de poliție ar trebui să treacă întâi la o secție de poliție rurală, pentru acolo punem baza a ceea ce urmează, mai apoi, în carieră. Acolo, înveți cam tot ce ai nevoie în activitatea de polițist., ne povestește, într-o notă nostalgică, Cătălin.

Image

Șef Serviciul Rutier Mehedinți

Anul trecut, la 01 aprilie (nr. 2020), am fost împuternicit șef al Serviciului Rutier Mehedinți. Am venit aici cu ambiții mari, pentru că, atunci când am plecat de la rutieră, i-am spus fostului șef de serviciu că eu, într-o zi, mă voi întoarce în locul dumnealui, lucru care s-a și întâmplat. Atunci când am fost împuternicit, am fost mândru că am reușit să îmi ating ținta și ceea ce promisesem. Apoi, a început munca. La fel ca la Secția de Poliție Șimian și la fel cum a început și cariera mea de polițist, munca mea de șef al serviciului, a început cu arhiva, bineînțeles. Anii au trecut peste mine și am învățat că tutorele meu (cel care mi-a îndrumat primii pași, atunci când am venit de la Academie) mi-a vrut binele, îndrumându-mă către arhivare. Totul: deoarece, în felul acesta, puteam să mă documentez. Apoi, am avut discuții cu ofițerii din cadrul Serviciului, pentru a vedea ce e de făcut. Mereu este loc de mai bine. De când am venit, am încercat să iau o serie de decizii, prin care să cresc eficiența actului polițienesc din stradă și să ne apropiem de cetățeni. Nu trebuie să fim văzuți doar ca aceia care aplică sancțiuni. Și sancțiunile au rolul lor, însă nu înseamnă totul. Pentru mine, important este să fim aproape de cetățean. Am încercat să elimin din obiceiurile polițiștilor, care nu ne făceau tocmai cinste și, în felul acesta, am reușit să strâng un grup de polițiști, de care sunt mândru că lucrez și alături de care am început să am rezultate., ne spune, cu mândrie, în voce, polițistul.

Image

Cea mai mare provocare de la Serviciul Rutier

Este vorba despre incidentul înregistrat în data de 18 ianuarie a.c., când am fost sesizați despre faptul că, pe centura ocolitoare a municipiului Drobeta Turnu-Severin, se afla o persoană decedată. La momentul sesizării, noi nu știam dacă este omor sau dacă este accident de circulație. A doua zi, am stabilit cu toții că este accident de circulație, iar de atunci, am început o muncă susținută timp de aproape o săptămână.  Din cercetări a reieșit că un accident se produsese în data de 11 ianuarie, deci trecuse o perioadă destul de îndelungată de atunci. A început o muncă dificilă: a trebuit să luăm toate camerele de supraveghere din toată zona, să cercetăm toate împrejurimile. Nu știam direcția de deplasare a autovehiculului, nu știam data exactă la care s-a produs, nu știam nimic. Eram presați de timp, nu aveam cum să ne uităm pe toate camerele de supraveghere din 11 până pe 18 ianuarie și, prin urmare, trebuia să ne organizăm, rapid, să identificăm o altă soluție. Pe data de 19 ianuarie, am strâns toată echipa și am hotărât să ne deplasăm, din nou, la fața locului. Acolo, am găsit niște elemente de caroserie. Problema era că erau foarte multe bucăți de caroserie. Fiind centura ocolitoare, aici se produc multe accidente de circulație, inclusiv cu pagube materiale, prin urmare, a trebuit să alegem, din toate acele elemente, bucățile, pe care am considerat noi că erau parte a acelui accident rutier. Căutând la fața locului, am reușit să găsim un telefon mobil, iar în baza acelui element, am putut stabili nu doar ziua, ci și ora la care se produsese evenimentul.  De acolo, au început alte cercetări, alte căutări și verificări, alături de efectivul de polițiști. Timp de 4 zile, am stat doar pe teren, iar polițiștii din anchetă – inclusiv cei mai experimentați și buni - erau puțin dezamăgiți. Atunci, am încercat să îi  motivez, reamintindu-le că am plecat de la zero: de la momentul în care nu știam nici măcar dacă este accident sau omor și am reușit să aflăm atâtea date, deci nu era cazul să ne descurajăm. Am zis că trebuie să facem tot ce ține de noi să aflăm adevărul. Mereu, voi face asta, pentru a găsi vinovații, însă nu suntem roboți. În orice moment, puteam greși și atunci, cazul ar fi rămas cu autor necunoscut. Multe persoane nu ne dădeau nicio șansă să rezolvăm acest caz și să găsim vinovatul. Însă, după aceste 4 zile, situația s-a schimbat. Un coleg de al meu a primit un telefon și de acolo, ancheta a început, din nou, să se lege și să prindă contur. Am identificat autorul, au fost luate măsuri față de acesta: a fost reținut și, ulterior, arestat. După soluționarea acestui caz, m-am bucurat foarte mult. La fel și colegii mei! De asta ne-am făcut polițiști: să aflăm adevărul și să venim în sprijinul cetățenilor. A doua zi, după rezolvarea cazului, atmosfera de la serviciu a revenit la normal: a fost eliminată tensiunea, pe care cu toții o acumulasem pe parcursul soluționării cazului., ne povestește șeful Poliției Rutiere.

Image

Susținerea echipei

Suportul echipei este important, mai ales în cazuri cum a fost cel al accidentului de pe centură. Dacă vreunul din membrii colectivului este descumpănit, atunci poate influența întreaga echipă. Trebuie să avem și entuziasm și profesionalism. Dacă unul dintre noi nu ar sprijini cum trebuie grupul, ar afecta întreaga activitate. Trebuie să fim uniți și să mergem în aceeași direcție., spune, cu încredere, tânărul.

Image

Obiective propuse odată cu preluarea funcției de șef al Serviciului Rutier

Când am venit la Serviciul Rutier, mi-am propus să alcătuiesc un grup, alături de care să pot lucra cât mai bine, pentru că trebuie să ne facem datoria cu toții față de cetățean, dar și să eficientizăm munca de poliție. Acesta a fost primul meu obiectiv. Pentru cetățeni, am avut în plan și am și reușit acest aspect: să vin cu mai multe proiecte de semnalizare rutieră, care să decongestioneze traficul rutier. Acolo unde am considerat că este necesar, am semnalat problemele către administratorul drumului: fie pentru a nu se mai produce accidente de circulație, fie pentru a fie eliminate, pe cât posibil, aglomerările din trafic. În momentul în care am venit la Poliția Rutieră, nu m-am gândit că pandemia ne va afecta atât viața, că polițiștii rutieri vor desfășura atât de multe activități în acest context, însă a trebuit să ne adaptăm din mers și să mergem mai departe. Totodată, mi-am propus să creștem rezultatele obținute de noi. Eu mi-am dorit să obținem rezultate, care să vină în sprijinul cetățenilor, pentru că siguranța cetățenilor este atributul nostru. Un alt obiectiv pe care mi l-am propus este acela de a schimba, pe cât posibil, mentalitatea polițiștilor. Nu vă ascund că am primit și sesizări cum că polițiștii nu se adresează corespunzător cetățenilor din trafic, lucru cu care nu sunt de acord. Dacă vrem să fim respectați, trebuie, în primul rând, să respectăm noi și de abia apoi, să avem așteptări de la cetățeni. Am avut discuții cu toți polițiștii rutieri și încercăm să îi ajutăm și pe ei, pe cât posibil pentru că, până la urmă, suntem oameni. Putem greși putem avea, la rândul nostru, probleme. Se întâmplă, inclusiv, să întâmpinăm și să ne confruntăm și noi cu probleme și reclamații venite din partea cetățenilor., vorbește, cu hotărâre, rutieristul.

Image

Momente de succes și momente de dificile, greu de trecut! Pierderea unui coleg apropiat, moment de cumpănă!

Sunt multe evenimente și momente pe care le am în minte, din activitatea de polițist, însă decesul unui fost coleg de la Secția de Poliție Rurală Șimian m-a afectat foarte mult. Au fost, însă, și momente pozitive, pe care le port în inimă și în gând. Când am intrat în poliție, mi-am stabilit anumite ținte. În anul 2019, spre exemplu, am considerat că mi-a fost apreciată munca și am fost avansat în grad înainte de termen. Pentru munca pe care o depusesem până atunci, la Secția de Poliție Rurală Șimian, conducerea inspectoratului a considerat că merit acest lucru, iar acest aspect m-a ajutat. Sunt mulți tineri care, după ce li se oferă o astfel de avansare, devin delăsători, însă pe mine m-a ambiționat și mai mult. Văzând că începe să îmi fie apreciată munca, am început să dau din ce în ce mai mult, deși, dacă ar fi să mă gândesc, eu, mereu, pe parcursul activității mele, am dat tot ce am putut, pentru că de asta m-am făcut polițist: să îmi fac datoria. Am depus un jurământ, iar dacă aș deveni delăsător, aș părăsi sistemul. Dacă suntem aici, trebuie să ne facem datoria., ne spune, hotărât, Cătălin Vulcănescu.

Image

Cel mai tânăr șef al unui serviciu rutier, din țară

Unii dintre colegii mei, mai cu experiență, nu au văzut cu ochi buni venirea mea pe această funcție, alții au considerat că sunt prea tânăr, pentru a îndeplini această funcție, ații au fost curioși cum am ajuns eu aici. Toate aceste aspecte nu au făcut altceva decât să mă ambiționeze, pentru că am vrut să le demonstrez tuturor că eu am ajuns aici prin muncă, pe merit, prin  perseverența de care – consider eu – că am dat, mereu, dovadă  și să le arăt că îmi fac datoria așa cum trebuie. Comanda inspectoratului, la momentul în care m-a numit în această funcție, a avut încredere în mine, iar eu nu puteam să dezamăgesc. Trebuia să îmi fac datoria, așa cum puteam eu mai bine, mai ales că eu sunt o persoană foarte orgolioasă, care, atunci când își propune ceva, duce la bun sfârșit. Comentariile negative m-au ambiționat foarte mult și am început să muncesc și mai mult, pentru a-mi îndeplini, așa cum se cuvine, atribuțiile., ne povestește Cătălin.

Image

Activitatea de la Serviciul Rutier și proiectele pentru participanții la trafic

Obiectivul meu principal este să menținem, în județ, numărul accidentelor rutiere la cote cât mai scăzute: cel puțin la nivelul pe care l-am avut de când mă aflu la conducerea Serviciului Rutier. În anii 2020 și 2021, am avut scăderi ale numărului accidentelor rutiere soldate cu persoane rănite grav.  Polița Rutieră, prin prisma acestui fapt, este evaluată: cu cât avem mai puține persoane rănite grav, implicate în accidente rutiere, cu atât înseamnă că ne-am făcut datoria mai bine. Eu îmi doresc și îmi propun, în același timp, să menținem acest trend descendent al accidentelor rutiere, atât prin fermitatea acțiunilor polițiștilor din stradă, cât prin proiecte de semnalizare rutieră. Inclusiv în acest moment, avem un astfel de proiect: montarea de separatoare pe DN 6, până pe Dealul Balota. În viitor, ar fi necesare separatoare de sens pe DN 56A, pe Dealul Stârmina. Chiar dacă au fost multe voci, care au criticat montarea separatoarelor de sens, la Șimian, spre exemplu, această măsură și-a dovedit utilitatea, în timp: numărul accidentelor a scăzut simțitor în acea zonă. În continuare, trebuie să gândim măsuri, prin care să prevenim producerea accidentelor de circulație., vorbește, cu speranța în mai bine, tânărul șef al Serviciului Rutier.

Image

Statutul de polițist

Nu cred că cetățenii ne pot privi cu ochi buni, pentru că noi suntem cei care aplicăm sancțiuni contravenționale. Cu toate acestea, și oamenii ar trebui să înțeleagă că sunt situații în care este de preferat să fie aplicată o sancțiune contravențională unui conducător auto, de care să își aducă aminte în viitor, decât să mă deplasez eu, ca polițist, la un accident de circulație în care respectivul conducător auto a fost implicat, pentru că a încălcat o anumită normă de circulație, iar polițiștii au trecut, de fiecare, dată cu vederea abaterea. E de preferat ca cetățenii să ne vadă drept cei care îi sancționează, decât să le fie pusă viața în pericol. În schimb, mi-aș dori ca polițiștii să fie văzuți și din alt punct de vedere: și noi suntem oameni, și noi avem familii acasă, iar noi plecăm, indiferent de zi, de oră, de acasă, atunci când sunt probleme. Când sunt sărbători legale, și în week-end-uri, și noaptea, noi plecăm de acasă, pentru că se întâmplă un accident, are loc un furt, o spargere, are loc un conflict (referindu-mă, aici, și la colegii de la alte structuri ale poliției) sau altă situație, în care cetățeanului i se întâmplă un lucru rău, iar noi mergem să ajutăm. Sunt situații în care problemele semnalate pot fi soluționate, iar alte situații, în care nu își găsesc rezolvare. Sunt lucruri care sunt peste puterile noastre, însă îi asigur pe oameni că, mereu, vom depune eforturi pentru a le rezolva problemele., spune, meditativ, tânărul, care și-a propus, în activitatea sa, să pună cetățeanul pe primul loc.

Image

Participanții la trafic au același regim, indiferent de statut și de poziție socială. Tânărul cere măsuri egale pentru toți conducătorii auto.

Sunt situații în care un conducător auto este sancționat, iar în momentul acela, pe lângă polițist, trec alte autovehicule care, poate, încalcă fix aceeași regulă de circulație ca cetățeanul deja oprit. Atunci, apare nemulțumirea celui oprit și sancționat și, nu de puține ori, se aduc reproșuri polițiștilor rutieri cu privire la criteriile care sta la baza sancționării unui sau altui participant la trafic. Eu, de când am venit la conducerea Serviciului Rutier, le-am transmis tuturor polițiștilor că, în trafic, nu se fac diferențieri și că oprim pe toată lumea, care încalcă regulile, indiferent de marca autoturismului. Cu toții sunt conducători auto, indiferent de marca autoturismului, iar accidentele rutiere nu țin cont de acest aspect. În accidentele rutiere, sunt implicate autoturismele, fără să conteze marca sau valoarea. Tocmai de aceea, cât mai mulți conducători auto trebuie verificați și controlați, în limita posibilului, pentru că nici noi nu avem să în controlăm pe toți, având în vedere numărul limitat al lucrătorilor rutieri, comparativ cu numărul participanților la trafic. Am transmis tuturor lucrărilor rutieri că noi nu trebuie să facem diferența, în trafic, la control, dacă șoferul este sărac sau, din contră, conduce un autoturism de lux. Mi se pare firesc ca toți să respecte legislația rutieră., ne povestește Vulcănescu.

Image

Viața de familie și hobby-uri

Viața de familie este frumoasă, este locul în care-mi găsesc liniștea și-mi recapăt puterile. Cu toate acestea, familia mea trebuie să înțeleagă că nu am timp suficient, pentru a petrece acasă. Cred că acesta este singurul reproș pe care am să mi-l fac: că nu există timp suficient pentru familie, dar aceasta este situația. Atunci când am ales să urmez cariera de polițist, am știut la ce mă înham și mi-am asumat anumite lucruri. Familia trebuie să înțeleagă, în contextul dat, că profesia de polițist vine la pachet și cu  anumite sacrificii. Am două fetițe la grădiniță, iar ele, încă, nu realizează de ce tati pleacă, mereu, de acasă., spune tânărul polițist.

Image

Dincolo de haina de polițist, tânărul este un om care se bucură de viața trăită dincolo de ecranele dispozitivelor moderne, care ne acaparează, din păcate, din ce în ce mai mult timpul. Cătălin îndeamnă la un stil de viață sănătos și la descoperirea adevăratelor bucurii ale vieții, care nu pot fi găsite virtual, ci trăind.

Sunt o persoană sociabilă și mă simt cel mai bine între oameni. Îmi place să fiu înconjurat de prieteni, mă relaxează acest lucru. Îmi place să stau și să povestesc alături de camarazii mei. De altfel, îmi place să ies la fotbal cu amicii. Îmi găsesc fericirea în lucruri mărunte, simple, de care cu toții ar trebui să ne bucurăm, pentru că - vedeți în ce lume trăim – lumea a uitat să se bucure de micile plăceri ale vieții. Copiii din ziua de azi își petrec timpul pe telefoane, pe calculatoare, lucruri pe care noi, la vârsta lor, nu le făceam, ci ne bucuram de copilărie. În timp ce celor mici acest mod de viață li se pare o normalitate, el îl consider anormal. În loc să ne petrecem viața în fața unui telefon mobil, mai bine ne bucurăm de adevărata viață, dincolo de ecrane, adică de viața reală: să stăm cu familia, să ne vedem cu prietenii, să ne plimbăm prin parc, să facem un sport. Și telefonul mobil e important, însă alte activități au prioritate, în viziunea mea., spune, cu speranța unei reveniri la viața simplă, dar fericită, în sânul familiei.  

Image

Perspective. Șeful Serviciului Rutier ne mărturisește că marea reușită a carierei sale ar fi o schimbare a ceea ce înseamnă mentalitate a polițistului și ieșirea din clișee.

Îmi doresc să îmi continui activitatea la Serviciul Rutier Mehedinți. La sfârșitul lunii martie, îmi expiră împuternicirea la conducerea acestui serviciu și vom vedea în ce mod îmi va fi apreciată munca, însă eu am același obiectiv, ca atunci când am venit în poliție: mi-am propus să ajung cât de sus pot, prin muncă, pentru a schimba ceva în mentalitatea polițiștilor. Aș vrea ca, în viitor, să ajung un factor de decizie, pentru a schimba mentalități și obiceiuri. Suntem tineri și îmi place să cred că, venind cu idei și opinii noi, putem schimba obiceiurile vechi, care nu fac nici cinste hainei de polițist și care ne și împiedică să evoluăm. Acesta este obiectivul meu: să ajung să pot schimba lucrurile cu care nu sunt de acord și care, încă, ne țin prinși în timpuri demult apuse., conchide Cătălin Vulcănescu.

Image