Două situații recente din județul Mehedinți stârnesc semne de întrebare, alimentând percepția că justiția nu este întotdeauna consecventă și că măsurile preventive diferă prea mult de la un dosar la altul.
În primul caz, un bărbat de 44 de ani din Orșova, acuzat că ar fi sustras produse alimentare în valoare de aproximativ 400 de lei, a fost, astăzi, arestat preventiv pentru 30 de zile – o măsură severă, care presupune privarea de libertate înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
În al doilea caz, un tânăr de 26 de ani este cercetat după ce a furat un autoturism, pe care ulterior l-a condus fără permis și sub influența alcoolului, provocând un accident rutier pe DJ 564, între Jiana și Dănceu (duminică noaptea). Cu toate acestea, față de acesta, nu a fost dispusă nici măcar măsura reținerii pentru 24 de ore. În urma testării cu aparatul etilotest, acesta avea o alcoolemie de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat. În ciuda gravității faptelor, tânărul nu a fost reținut, fiind cercetat în stare de libertate. Pe numele său, a fost întocmit dosar penal pentru furt în scop de folosință, conducerea unui autovehicul fără permis și conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
Comparația dintre cele două situații este una care nu poate trece neobservată. Pe de o parte, este vorba despre un furt cu un prejudiciu de aproximativ 400 de lei, soldat cu arest preventiv pentru o lună. Pe de altă parte, există un dosar care reunește acuzații privind furtul unui autovehicul, conducerea fără permis, conducerea sub influența alcoolului și producerea unui accident rutier, fără ca suspectul să fie reținut pentru 24 de ore.
Desigur, fiecare dosar are propriile particularități. Măsurile preventive nu se stabilesc exclusiv în funcție de încadrarea juridică a faptelor, ci și în raport cu criterii precum riscul de sustragere, influențarea martorilor, pericolul concret pentru ordinea publică sau antecedentele persoanei cercetate. Tocmai de aceea, o comparație directă între două dosare nu poate conduce, de una singură, la concluzia că s-a produs o eroare judiciară. Cu toate acestea, diferența dintre cele două măsuri este suficient de mare pentru a genera întrebări legitime în spațiul public. Pentru un cetățean obișnuit este dificil de înțeles cum o persoană acuzată de furtul unor alimente ajunge în arest preventiv pentru 30 de zile, în timp ce într-un dosar în care sunt investigate fapte ce implică un risc evident pentru siguranța rutieră, nu este dispusă nici măcar reținerea pentru 24 de ore. Astfel de situații alimentează percepția că justiția nu este întotdeauna predictibilă; iar atunci când oamenii nu mai înțeleg logica din spatele unor decizii judiciare, încrederea în instituțiile statului începe să se erodeze.
Într-un stat de drept, nu doar corectitudinea actului de justiție contează, ci și modul în care acesta este perceput de societate. De aceea, motivarea clară și transparentă a măsurilor preventive sunt esențiale.
Până atunci însă, cele două cazuri rămân un exemplu al modului în care diferențele dintre măsurile dispuse pot alimenta percepția unei justiții cu două viteze: una extrem de severă în anumite situații și surprinzător de indulgentă în altele. Iar atunci când această percepție se răspândește, cea mai mare pierdere nu este doar de imagine, ci de încredere – încrederea cetățenilor că legea este cu adevărat egală pentru toți.
