Slujba de prăznuire a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, organizată în acest an la troița din municipiul Orșova, a avut o însemnătate aparte pentru salvatorii mehedințeni. În urmă cu un an, troița a fost distrusă în urma unei furtuni, însă pompierii din cadrul Secției Orșova au reconstruit-o, redând acestui loc valoarea sa spirituală și simbolică.
Astfel, astăzi, pompierii mehedințeni s-au adunat din nou în jurul troiței pentru a participa la slujba dedicată ocrotitorului pompierilor din întreaga țară.
Pompierii și-au ales ca ocrotitor și izbăvitor pe Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, tocmai datorită calităților pe care bătrânul ierarh le-a avut, de ascultător și smerit, dar mai ales de viteaz și biruitor în lupta cu puterea focului.
Legătura acestui minunat Sfânt cu instituția pompierilor o realizează tocmai minunile și faptele sale, între care și salvarea orașului Timișoara, din calea flăcărilor ce amenințau să distrugă așezarea în totalitate, pe vremea când era mitropolit al Banatului.
În toamna anului 1653, asupra cetății Timișoarei s-a abătut un lung șir de jafuri și distrugeri din partea turcilor care au incendiat orașul. Partea de apus a Timișoarei a fost cuprinsă de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor și amenința să se întindă în tot orașul. În acel moment, episcopul Iosif, deși bătrân, nu a fugit, ci luându-și acoperământ credința nețărmuită în Dumnezeu, a ieșit cu curaj în fața bisericii, cu Sfintele Taine în mână și, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternică și binefăcătoare care a stins focul, scăpând astfel oamenii și așezarea de acel mare pericol.
Tradiția spune că, în momentul trecerii sale în neființă, clopotele mănăstirii au început să bată singure.
La data de 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinților a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an.
