Mehedinți este în așteptarea Bucureștiului: PSD are candidații, dar numirile întârzie.
Schimbarea prefectului nu a fost urmată de o serie de înlocuiri la conducerea instituțiilor din Mehedinți. PSD are pregătiți, printre altele, candidați pentru Casa Județeană de Pensii, AJOFM, Inspectoratul Școlar Județean și postul de subprefect. Numirile ar fi, însă, blocate la București, din considerente de negociere parlamentară cu PNL.

Alin Isuf a fost numit prefect al județului Mehedinți prin decizia Guvernului din 30 octombrie, fiind învestit pe funcție pe 2 noiembrie. Postul de subprefect a rămas, însă, vacant. Schimbarea de la vârful Prefecturii nu a clarificat, așadar, întreaga formulă de conducere a instituției, iar funcția de subprefect ar reveni, conform repartizării politice, tot PSD. Terenul ar fi pregătit pentru un ales local al social – democraților din Consiliul Local Drobeta Turnu Severin.

La Inspectoratul Școlar Județean, situația are un istoric recent. De la 1 septembrie, Cristian Harcău, susținut de PSD, a fost înlocuit cu Mariana Băloi, susținută de PNL. Schimbarea a vizat și un post de adjunct, în timp ce celălalt adjunct – Dan Ivănel – susținut de liberali, a fost menținut în funcție. Aici, PSD are pregătită vechea variantă pentru conducerea ISJ, precum și candidați pentru Casa Județeană de Pensii și AJOFM. Problema nu ar fi lipsa propunerilor locale, ci absența acordului politic de la centru.

Miza blocajului ar fi relația cu PNL – la nivel național – ale cărui voturi contează pentru adoptarea unor proiecte în Parlament. În acest calcul, posibilele schimbări din teritoriu ar risca să provoace tensiuni între partide și să complice negocierile de la București. Mehedințiul ar ajunge, astfel, să suporte consecințele unor negocieri în care conducerea instituțiilor publice devine monedă de schimb pentru sprijin parlamentar. PSD local a pregătit oamenii, iar Bucureștiul va decide momentul numirilor în funcție de relația cu PNL.

Problema publică nu este că un partid nu și-a instalat încă favoriții. Schimbarea guvernului nu reprezintă, în sine, un argument de competență pentru înlocuirea directorilor/managerilor. Problema este lipsa unor explicații transparente: conducerile sunt păstrate pentru rezultate sau pentru liniștea dintre partide? Candidații propuși sunt evaluați profesional sau așteaptă finalizarea unei negocieri politice? Între timp, factorii decidenți au de clarificat ce propuneri au fost înaintate, unde se află acestea și de ce întârzie deciziile. Pensionarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și comunitatea școlară au dreptul la instituții conduse după criterii explicite, nu la incertitudine întreținută de calcule de partid.
În tot acest timp, factorii de decizie s-au retras într-un „silenzio stampa” instituțional, lăsând întrebările de interes public fără răspuns. Nici conducerea locală, nici decidenții de la București nu oferă explicațiile necesare pentru a distinge între o procedură administrativă în curs și o negociere politică prelungită. Această tăcere nu poate ține loc de transparență, iar discreția partidelor nu poate substitui obligația de a răspunde în fața cetățenilor. Când deciziile privesc funcționarea instituțiilor publice, explicațiile devin o datorie față de comunitate.





