Trai, neneaco, cu banii statului: primar pensionar, uitat în funcție; primăria luată pe persoană fizică!

Funcțiile publice și beneficiile care vin la pachet cu acestea (banii și puterea) par să îi atragă atât de mult pe unii dintre aleșii poporului încât rămân uitați în scaunele confortabile pe care vremelnic le ocupă. Este și cazul primarului comunei mehedințene Punghina, Costel Gelu Drinceanu, cel care păstorește comunitatea din 2000 (aflându-se la cel de-al șaptelea mandat) și care, conform declarației de avere încasează și pensie și salariul de edil. Astfel, politicianul a obținut, din salariu, pe an, suma de 100730 lei, iar din pensie – 56640 lei.

Din punct de vedere legal, cumulul pensiei cu salariul în sectorul public este permis (în situația de față). Totuși, situația reînvie discuția privind echitatea din sistem – un sistem care permite acumularea de putere și privilegii pe termen lung și blochează reînnoirea clasei politice, prin perpetuarea unei clase politice rigide, dominate de aceiași actori locali, cu privilegii greu de justificat din punct de vedere social.

Edilul se află la cârma comunei Punghina din anul 2000, longevitatea sa politică (mandatele fiind percepute de susținători drept dovadă de stabilitate și experiență administrativă), însă, în fapt, acest parcurs politic și administrativ (fără performanțe notabile pentru comunitate) reprezintă o formă de capturare a administrației locale, în care alternanța democratică a devenit, în timp, pur formală.

Într-o comunitate în care investițiile și facilitățile pentru cetățeni par să bată mai mult pasul pe loc, situația edilului pare să se îmbunătățească cu fiecare mandat, iar prosperitatea pare să fie cuvântul de ordine pentru edilul nostru pensionar. Este drept că funcția de primar este una aleasă și că cetățenii sunt cei care îi dau girul edilului, însă, aleșii ar trebui să înțeleagă că funcțiile publice nu sunt pe viață și că scaunele confortabile din primării nu sunt aduse de acasă, la fel cum nici primăriile nu sunt luate pe persoană fizică. Astfel, edilii uitați în funcții ar trebui să știe când să facă un pas înapoi, să bată în retragere, să lase loc și altor generații și să se bucure de pensiile pe care le au. De altfel, și alte comunități din județ se răgăsesc în această situație (cazul edilului din Broșteni).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conținutul este proteja!